Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul. Nu ma tem de zambetul tau. Deci nu m tem de nimic.Sunt ceea ce e dincolo de fereastra odaii tale: departarea...
Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri.
Amintirea ta nu are unde sa ma afle.
Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele 4 zari: raspantia lor...
Cu zece ani in urma ti'as fi spus "cu-cu". Dar sufletul meu si'a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce'i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo, fara fiinta, in apropiere si in indepartare...in preajma ta...
Gandeste'te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dua in intunericul fara fund...